Despre comisioane și imobiliare _edited

N-am înțeles niciodată meseria de agent imobiliar. Înțeleg parțial bărbile alea cu care își justifică moluștele existența și cariera. Toți îl știm. Limbajul ăla slinos, cu expresii bășite și fără niciun sens clar – ei oferă un serviciu, care trebuie, ca oricare altul, plătit, etc. Am citit pe unul pe un grup de Facebook că își justifica existența cu un argument care se rezuma cam așa: Tu nu te duci după banane în Ecuador, ci atunci când le cumperi, practic ai cumpărat și acel serviciu de a-ți fi aduse bananele din Ecuador, nu doar produsul. Ai plătit un serviciu, și plătești zilnic servicii. Deci, practic care ar mai fi diferența?

Facepalm.

Dar dacă ar fi după mine, i-aș concedia pe toți. Aș scoate în afara legii asemenea idioți puși pe țepe, care vin cu toate șmenurile lor de salesman, și pentru care singurul mod de a fi fericiți e nefericirea altora. Nu e absolut nimic măreț sau cu potențial de creștere personală în job-ul ăsta. Clișeele de prin filme ne învață că cei care aleg această meserie o ratează cu facultatea sau cu alte planuri la care visau și că mai nimeni nu a auzit vreodată un copil să spună că vrea să fie agent imobiliar când se face mare. Acum eu ce pot să spun, nu-mi plac clișeele, dar este un motiv pentru care acestea există…

Nu e o meserie să vinzi case. A vinde case e o tranzacție cu care unii dintre noi se ocupă la un moment dat. E un proces care se termină relativ rapid, și apoi oamenii au altele de făcut…dar viermii aceștia continuă să facă tot asta. Altora. Și iar, și iar…și poate e altfel lumea în afara granițelor, dar aici între noi agenții ăștia sunt 99% orientați – țeapă. Asta e sursa lor de profit. Vor să se îmbogățească din comisioane primite pe tranzacții cu gioarse de apartamente și să ajungă să-și plătească fanteziile cele mai fabuloase din asta. Sunt demni de milă și de batjocură. Fiindcă ceea ce vând e fie în ultimul grad de degradare, fie e extrem de scump și luxos. Alea degradate merg la studenți fraieri care habar n-au ce e pe lume și în oraș, că sunt și săraci. Cele de lux merg printre bogații care poate nu se țigănesc la mici umflături de preț ale agentului. Și așa ajunge dragul de agent să profite de la toți, pentru un serviciu de care toți se puteau lipsi. Agentul așadar ia și de la săraci și de la bogați, la fel cum popa se ocupă de acest aspect financiar indiferent de poziția ta pe axa viu – mort.

Nu e o meserie să vinzi case.

O înțeleg pe bunicuța care vinde ghebe sau fructe de pădure, în piață. Cel mai probabil pe lângă piață, fiindcă n-are bani de cumpărat tarabă, sau poate că țiganii ăia care domină cam toate piețele românești cumpără tarabe și le lasă goale numai de-al naibii, ca să nu aibă concurență. O înțeleg pe bunicuță, probabil are nevoie mare de nimicul acela de bani pe care îl face din producția ei. Trocul nu prea mai merge, și pastilele nu prea se mai vând pe altceva în afară de cash.

Înțeleg și straturile de mai sus, că doar pana mea – mergem și ne luăm haine din mall și chestii faine…ar fi haos să nu existe cineva care să ne vândă toate hainele, electronicele, hălcile de carne pe care le înghițim, etc.Ne-ar readuce într-o formă gen junglă, și ne-am da iar cu pare în cap.

Dar la nivelul la care suntem acum, cu atâta internet, site-uri de anunțuri online și electronice tot mai accesibile, e o rușine să ceri cuiva niște bani doar pentru că ai bătut în taste de 3 ori, ai dat 1-2 telefoane și i-ai găsit un loc unde să stea. Putea și singur, bre!. În condițiile astea de comunicare actuale, în care ambele părți ale unei tranzacții se pot pune extrem de ușor în legătură una cu alta, la ce mai vii tu, să te bagi ca limbricul în cur?

(Comparația e intenționată și nicidecum ceva spus la nervi. Limbricul e parazit. Nu face nimic util sau bun organismului în care se bagă. Îi mănâncă din resursele necesare pentru funcționare, și le folosește în propriile scopuri. Pe scurt, își servește propriul interes și atât. Nu îi pasă de altceva. Zi tu, nu seamănă?)

Dar unor proprietari probabil că le e lene să pună măcar acel anunț pe net. Probabil sunt analfabeți ai computerelor, probabil agențiile îi contactează și insistă cu oferte tentante și greu de refuzat. E greu să faci 3 poze, să numeri camere și să spam-ezi netul cu anunțuri….inuman de greu. Așa că lași asta în seama unui profesionist, desigur. Și așa s-a ajuns, cel puțin în orașul meu – Iași, ca piața de închiriere să fie efectiv înghițită de agenții. Proprietarii care mai răsar sunt imediat racolați de agenții sprinteni. Sper doar ca bula asta să se spargă cândva. Curând.

Am considerat că cel mai sănătos pentru mine e să îi ignor. Am să mă întrec cu ei în a găsi persoane fizice, ca să închiriez și eu ceva mai decent în care să stau, direct de la un proprietar.

Dar când și așa am găsit persoane fizice care percep comision, mi s-au scurtcircuitat ceva legături prin cap. You useless fat and greedy fuck, dacă ajungem la o înțelegere, ai să ai lunar o sumă de bani din partea mea. Una destul de frumoasă, cred că sunt oameni care nu fac nici suma asta ca salariu. Deci practic vei avea un salariu din partea mea, doar pentru că tu îți ții curul în altă parte și mă lași pe mine să stau într-un loc pe care cumva tu îl deții, dar nu îl vrei. Îți voi da un salariu pentru care nu faci cam nimic. Ocazional, poate de 1-2 ori într-un an voi avea nevoie de vreo reparație sau ajustare care va cere din partea ta un oarecare efort. Dar 95% din timp vei primi bani stând degeaba. Și vii să îmi spui că acei bani lunari pe care stai degeaba nu îți ajung? Apăi….du-te tare.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s