Colegele mele de metri pătrați

Andreea. Ioana, Georgiana, Tatiana. Puțin Maria.  Ana, altă Maria, puțin Anca.

Și după toate am înțeles cât de fain e să ai locușorul tău, să îl împarți cu fix cine ai tu chef și atât. Lecțiile pe care le-am învățat au fost:

  1. Lucrurile nu sunt mai întotdeauna ceea ce par a fi. Ar trebui să te gândești foarte bine până unde vrei să cunoști anumiți oameni, și să-ți impui o limită întotdeauna. Nu vrei niciodată totul. Crede-mă. De la un punct încolo, e oribil.

2. Nu există relația aia de roomies idealizată de prin filmele americane. Poate ăia taie părțile cu certuri, sau le ignoră. Dar acele certuri există. Poți să te muți tu și cu prieteni de la grădiniță. Tot vă veți enerva o dată unul pe altul. Măcar o dată.

Dar fiindcă mami și tati nu au cărămizi de bani, am stat în timpul facultății 2 ani la cămin, în camere de 5 fete, și un an într-o corcitură între cămin și chirie. Ceva mult mai ok la condiții. Și poveștile colegelor mele urmează mai jos, de la recente la trecute.

Andreea.

Pe Andreea o știam vag de pe la cursuri și de la fumoarul facultății. Mai mult de la fumoar. Deja trecuseră 2 ani de facultate, deci îi știam din priviri pe cam toți. Dar nu o cunoșteam personal, și nu vorbisem cu ea mai mult decât small talk. Părea amuzantă, e vorbăreață și foarte sociabilă. Știam că nu voi prinde cămin în toamnă, așa că îmi căutam de zor un loc unde să stau. Când a postat ea ceva pe fb că își caută colegă într-o garsonieră, la 5 minute de facultate și un preț foarte bun pentru zona aceea, am știut că ăla e jackpot-ul, și nu am cum să găsesc ceva mai bun de atât. Am sunat-o, am stabilit că vin. Locul era minunat, aveam un pat dublu imens, la mansardă, aveam o bucătărie și o baie numai ale noastre, curate și frumoase, o debara, mobilă relativ nouă, un fel de bar între cameră și bucătăria open space. În cameră, după patul imens, dulapurile de haine și două birouri, încă era spațiu destul cât să poți dansa. M-am îndrăgostit de locul acela. După tot jegul și înghesuiala din cămin, stăteam și eu în sfârșit în ceva frumos. Parcă acum chiar îmi venea să mai chem vreun amic în vizită.

Ce a uitat ea să-mi zică era că de fapt majoritatea timpului vom fi 3 oameni, nu doar noi două, așa cum crezusem eu că se înțelege de la sine. Și-a adus ceva ce cred că se numește ”prietenul”, care stătea la noi 90% din timp. Habar nu aveam nici unde este el cazat de fapt. Nu avea rost să aflu, fiindcă practic adresa lui era adresa mea. Cred că e firesc să te simți incomfortabil într-o cameră în care în orice moment, un bărbat cu care nu ai nicio treabă te poate vedea, auzi, etc. Nu puteam să mă schimb de haine, trebuia să mă duc în baie…ea îmi spunea să îi zic omului să întoarcă capul…mi-era aiurea, eram practic în casa mea și nu am prevăzut asta. Omul stătea mereu inert și obosit pe un scaun înalt, la barul dintre bucătărie și dormitor. Suda țigările, nu dădea pe la facultate. Stătea mereu acolo, cu capul care aproape îi pica pe bar, într-o continuă oboseală, și când nu făcea asta făcea vreo chestie de-aia neplăcută pe care ea îl punea să o facă, gen gătit, spălat haine de mână, etc. La un moment dat am înțeles că ea mai era cu încă unul. Nu am înțeles prea clar cum reușea să jongleze cu amândoi, și mai ales de ce…dar în fine, cine sunt eu să o judec?

Am să o judec în schimb pentru ce mi-a făcut într-o noapte. Fără să mă întrebe, l-a băgat în pat și pe acel prieten fumător pe bar, în patul acela mare în care dormeam noi două. Deși am simțit asta, nu a schițat nimic. L-a pus la margine, și cum și eu eram la margine, ea era în mijloc. Am să apreciez asta. A fost atentă totuși, în nesimțirea ei. Doar că nu știu cum, de ce, sau dacă a fost intenționat, dar dimineața m-am trezit cu el la mijloc, adică lângă mine. Aveam picioarele atinse de ale lui…și de atunci s-a cam răcit amorul dintre noi.

La un moment dat am avut o confruntare. M-a acuzat că nu fac curat și că numai ea face, și deci îmi strânge și mizeria mea. I-am zis să curețe doar partea ei de mizerie, și să-l mai trimită pe Dan pe acasă, că nu mi se pare ok să stea atât de mult pe aici. ”Că poate vreau și eu să stau în chiloți toată ziua.” În timp ce eu făceam scamatorii să merg și la muncă și la facultate, am înțeles că e simplu să faci curat în casă când nu ai chef să mergi la facultate, nici să te angajezi, și stai toată ziua în casă și joci jocuri pe Facebook. Normal că la un moment dat simți că trebuie să faci chestii utile. După ceartă am stabilit că sâmbăta e ziua în care facem amândouă curat, iar Dan va veni ceva mai rar pe la noi.

Ah și ce consider eu a fi cireașa de pe tort. La un moment dat a avut nevoie de niște bani. (Management-ul banilor era un concept din alt univers decât ea. Chiar dacă ai ei îi trimiteau sume frumoase, la care alți studenți nici nu visau, ea reușea cumva să îi arunce pe te-miri-ce). În fine, la un moment dat a avut nevoie de ceva gen 180 lei, și cum se întâmpla ca eu să țin mereu un fond de 200 lei de urgență, ascunși prin cameră, i-am oferit. Nu se punea problema să nu îi returneze. I-a returnat repejor, deci nu m-a deranjat absolut deloc să o ajut. M-au deranjat pașii ei treptați următori. A doua oară mi-a cerut undeva aproape de aceeași sumă, însă prin telefon, căci nu eram acasă. I-am zis că e ok, și i-am spus unde îi găsește (după prima oară i-am mutat. Nu am vrut să știe unde îi țin). Iar a treia oară a făcut pasul suprem. Mi-a confundat amabilitatea cu prostia. Cumva văzuse ascunzătoarea, și când nu eram acasă, a luat tot ce a găsit acolo, fără să mă mai sune să întrebe. A trebuit să vreau eu întâmplător să verific banii, ca apoi să o sun și să o întreb ce dracu se întâmplă…

Contractul de chirie semnat de ea a fost pe un an, și ea a venit cu o poveste cu care să mă dea afară undeva prin iulie. N-aveam nimic împotrivă. Mă  simțeam de mult timp doar un intrus acolo. Am plecat, n-am mai vorbit cu ea de atunci. Nici nu am de gând.

Lecția: Contractul era semnat de ea și numai de ea. Eram colege, dar oarecum nu eram egale ca drepturi acolo. Fiindcă ea știa toate șmecheriile cu administratorii, ea găsise locul și ea făcuse contractul, ea se ducea să plătească chiria. Cumva, eram conștientă că nu pot să-i reproșez fiecare căcat mic care mă deranjează, fiindcă practic mi-a oferit un loc extrem de convenabil unde să stau, într-o perioadă în care imobiliarele aveau prețuri imposibile și să-ți găsești chirie era foarte greu. Deci nu e bine să te muți cu cineva cu care nu ai drepturi egale acolo unde te muți. Dacă vreunul din colegi are vreo formă de avantaj, e clar că o să profite cumva de ea, și o să iasă prost.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s