Etiquette

Iată eticheta mea de pe social media. O spun că poate se mai deșteaptă vreun idiot, fiindcă m-am săturat de ei. M-au înecat cu prostia lor.

Legat de adăugat la ”friends”:

  • Nu confunda ”friends” de pe Facebook cu ideea de prieteni din viața reală. Una nu o include pe a doua neapărat.
  • Dacă chiar contezi pentru mine și nu ne avem pe Facebook, am să îți dau eu add.
  • Dacă îmi dai add pentru vrăjeală, agățat, sau n-ai cu cine pierde timpul vorbind, nu mai da.
  • Dacă nu mă știi sau nu m-ai cunoscut într-o situație din lumea reală, nu-mi da add.
  • Dacă ți-a plăcut un comment pe care l-am postat pe un grup, sau o poză postată de mine, nu-mi da add. Pe bune, atât îți trebuie?
  • Dacă urmează să mă întrebi ce mai fac imediat după ce accept cererea și vrei să vorbim despre vreme și căcaturi plictisitoare, nu-mi da add.
  • Dacă cineva ți-a recomandat să iei legătura cu mine fiindcă ai nevoie de o idee/ajutor punctual legat de ceva anume și crezi că te-aș putea ajuta, nu e obligatoriu să-mi dai add ca să vorbim. Există mesaj, (message request mai nou), poți scrie acolo pe scurt ce dorești. Dacă cred că suntem ok, dau add. Dacă nu te pot ajuta, îți scriu și îți explic de ce. Și atât. N-am chef să țin atârnați prin listă oameni cu care am interacționat o dată în viață și apoi nu am mai vorbit deloc.
  • Chiar și dacă ne știm, asta nu mă obligă să îți accept cererea. Poate mi-e silă de tine și te găsesc un om îngrozitor. E unul din modurile de a mă feri de tine. Nu-ți accept cererea, și asta e ok. Păstrez doar oamenii care contează. Îmi pare rău, albinuță socială ce ești.
  • Aproximativ de două ori pe an îmi mătur lista de prieteni, fiindcă mereu găsesc oameni dormitați din punct de vedere a interacțiunii mele cu ei. Așadar îi șterg, fiindcă la fel, șansele de a reveni comunicarea scad zi după zi. Iar dacă șase luni a fost tăcere, foarte puțin probabil să se schimbe ceva. Îmi pot cere scuze preventiv pentru acele situații în care aș fi putut greși cu opinia mea, însă cazul acesta s-a întâmplat o singură dată. Și în afară de acel caz, nimănui nu i-a mai păsat că i-am dat eu unfriend. Lucrurile au curs natural. Moartea e parte din proces. 🙂
  • Nu am să accept cereri de la oameni fără poză de profil, sau care au orice fel de poze, mai puțin genul acela care să le includă fața. Hei, nu îmi place să am prieteni flori, desene animate sau clădiri din lume. Prefer oameni. De asemenea, acolo unde profilele au nume dubioase, care evident nu sunt reale, nu am să dau accept. Da, știu că nu ne alegem numele și uneori e detestabil. Dar trebuie să trecem de 14 ani la un moment dat.
  • Reticențe mari am și referitor la străini. Sunt o ființă tolerantă, dar în momentul în care din 10 străini, 9 te caută ca să îți spună, în cea mai proastă engleză, te căsătorești cu ei și să te muți în țara lor cu reguli dubioase privind femeile, am să mă auto-scutesc de asemenea posibile conversații.
  • În ultimă instanță, dacă mi se pare că persoana care mi-a dat add ar putea dori ceva interesant sau pare destul de decentă cât să fac un small talk, accept prietenia, urmată de un mesaj scurt de genul ”salut, ne cunoaștem?”. Uneori e un fiasco total, alteori nu. Și dacă în 24 ore nu răspunde, delete friend. Și gata. Cut them.

LE:

Am început să vizez și telefonul mobil. Știi tu, chestia aia cu care oamenii se sunau prin anii 2000. Nu mai răspund niciunui număr pe care nu îl am în agendă. Am făcut greșeala să-mi dau numărul unor persoane mai dubioase, în ideea că oricum le voi bloca apoi. Dar unii sunt destul de insistenți încât să devină și asta enervant. Așadar, oricine dorește a-mi auzi vocea angelică și care știe că sunt mari șanse să nu îl/o am în agendă, trebuie a se prezenta printr-un sms/email anterior apelului. Da, inclusiv angajatori, inclusiv alte categorii care cred că îmi fac mie un favor printr-o discuție. Dacă chiar arde dorința de mine, cred că nu e un efort colosal ceea ce cer. I-am urât mereu din ficați pe aceia cărora totuși le răspundeam, și în loc să înceapă prin a se prezenta, mă întrebau întâi pe mine dacă sunt eu. Oi fi eu comunistă la chestia asta?

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s