Bacău

Am ajuns azi. Unul din multele locuri pe care le denumesc „acasă”. Am atâtea, încât uneori am impresia că oriunde e acasă, și totuși nicăieri. 

În fine. Viața e la fel de tristă aici cum îmi aminteam. Mereu ajung într-o melancolie leneșă și grea atunci când trec pe aici. Așa că să-l înțelegeți pe Bacovia. E locul. Are ceva…

E locul în care aud vocile. În care letargia și  boala mă conduc. Neputincioasă, dorm mult. E o luptă veche și pierdută. Nu regret părăsirea lui. Am venit zâmbind, așa voi și pleca. 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s