Hipster(ă)

Adesea realizez că majoritatea socială e o adunătură proastă de oameni. Alegerile lor, gusturile lor, prioritățile lor sunt de căcat. Și jur că am încercat. De destule ori. Chiar am încercat să mă uit la Game of Thrones, am terminat pilotul. Chiar am încercat să o ascult pe Delia și ce behăie ea, pe 3 piese. Oamenii sunt atât de răspândiți, încât oricum mi-e greu să mă ascund de ei. E imposibil să te izolezi în casă și să trăiești așa. Deci pe orice loc public cultura de masă se va năpusti în ochii, urechile tale și mai știu eu ce alte organe de simț. Deci consumul a devenit în mare parte forțat, tot mai puțin benevol. Oamenii sunt de-a dreptul disperați să-ți flash-uiască marfa prin fața ochilor. Logica din spate nu știu care e, dar funcționează complet pe dos pentru mine. Cu cât îmi vei vârî mai des o aceeași marfă pe ochi, cu atât mai des voi spune ”bag pula-n produsul vostru”, și evident nu mai cumpăr nimic. Dar lăsăm asta, că pornisem de la altceva.
Așa, gusturile majorității.
Eu îmi cer din avans scuze dacă par gică contra. Ai dreptul să nu fii de acord cu mine, și să pleci. Nu știu, fă ce vrei. Unii zic că chestia asta e o chinuială de-a mea să fiu opusul tuturor. Chiar nu e. Nu mă chinui să demonstrez ceva, și nici nu-s anti de dragul de a fi. Atât doar că îmi place logica și asta contrazice cam 99% din ce face cultura de masă. Mi s-a zis că nu e bine, am să pierd multe cu asta…

Eu una m-am cam săturat ca oamenii care cred cam aceleași lucruri ca și mine să fie toți aruncați ignorant în oala cu hipsteri. Prin ”m-am săturat” am vrut să zic că mă doare în cur. Am înțeles că prostul nu poate înțelege nimic dacă îi spui mai mult de două cuvinte, două categorii. Ești un pic mai altfel, te aruncă în una din oale: hipster/cocalar. Există doar rockeri sau maneliști. Alb și negru. Nimic între.
Și hai să zic și tot ce mi se pare de căcat la ei. Sper să acopăr tot.
Ok, ia-ți un pahar de ceva, tocmai am realizat că m-am enervat și asta înseamnă că textul o să fie lung.

1. Lideri falși
Cine încă mai are încredere într-un politician român să stea departe de mine. Apoi ar rămâne ca modele de urmat…vedetele? Nici nu pot să zic cu toată gura așa ceva. Voi v-ați mai uitat în ultima vreme la televizor, așa? Pe cine să ai model? Centuristele asistente, știriștii vânduți intereselor altora mai mari? ”Artiștii” care dau din fund, baby, ca să obțină tot ce vor? Celebrități de pe internet care habar nu au de existența României pe hartă? Se uită cu prea multă adulație la oameni care nu merită nici măcar o flegmă. Minciuni umblătoare.

2. Suprapromovarea ideii de ”trăiește clipa”
Nimic greșit, sună bine în teorie. Numai că ăsta e un sfat de dat oamenilor cam de la 20 de ani încolo, când au deja un pic de cap pe umeri încât să cântărească situații și să evalueze riscuri, avantaje și consecințe ale propriilor fapte. Să spui asta copiilor o să ducă la belele, că după o reclamă cu femei ”nebunatice” golindu-se și încă vreo trei cu insinuări ”subtiiile” sexuale, dacă urmează și un mesaj de ”trăiește clipa, fă-o”, or să înțeleagă copiii exact ce trebuie. Chestiile alea de care ajung să se mire prostește părinții.
”Vai, eu am crescut-o exemplar. Nu înțeleg de ce vrea să facă un canal de twerking pe youtube și să-și strângă bani de tatuaj din view-uri?”.
Și dacă promovezi carpe diem-ul ăsta, logic că rămâne complet ignorată ideea opusă, care aar fi: ”fă-ți planuri cu viața ta, gândește-o pe termen lung”. Hai că pare o idee foarte bună, sănătoasă. Mai greu de mestecat pentru copii, dar tot mai bună. Așa că ia și gândește-te când ai uzit ultima oară un mesaj de genul la televizor. Eu niciodată. Decât dacă era legat de vreo reclamă la credit. Vorbesc mai jos.

3. Înecarea în cuvinte din aria ”sentimente”, ”senzații”, ”opinii”, ”păreri”, ”reacții”, ”emoții”
Totul e o permanentă ceață de asemenea cuvinte. Dacă nu există explicit, prezența lor subliminală tot e suficientă. Oamenii te întreabă ce senzații ai, ce simți, vor să-ți inducă impresii, să-ți vândă, prin produsele lor, anumite sentimente – mai mult decât bunurile propriu-zise. Ți se spune ce să simți legat de o știre sau alta. Consecința? Se vor adopta puncte de vedere în funcție de păreri și impresii, ignorându-se complet faptele dovedite și dovedibile. Primează arta peste știință. N-avem nevoie de dovezi din articole documentate și argumentate, fiindcă sunt greu de citit și lungi. Normal că e mai simplu să auzi un oftat și să oftezi și tu, ca maimuța. Aici jurnalismul are loc de campion onorific la a exploata nevoia maimuțelor bipede de senzații și emoții puternice. Clickbait-ul e în floare, alertele colorate strident sunt pe la toate televiziunile, starea de șoc a devenit starea naturală în media, chiar și în cele mai plicticoase zile.
4. Orice se poate rezolva cumpărând ceva…
Importanța ta e cât de mult poți cumpăra.
Nu numai că asta a devenit cam singura dovadă a relevanței tale ca om, dar acum au cam și întors roata. De la începuturi, când omul știa clar că ajută pe negustor prin cumpărare de la el, astăzi s-au întors fețele spre tine, cumpărător. Astăzi negustorii îți rezolvă ție problemele. 90% din produse pot fi marketate ca produse ce îți vor rezolva o problemă specifică, de la brânza topită la o bormașină. Fie de natură practică, fie îți exploatează vreo nesiguranță asunsă în subconștientul tău ca să sari cu banii pe ei. Social media îi ajută, e mega simplu să fii urmărit cu ce cuvinte cauți pe google, facebook ș.a.m.d., deci au puterea să știe despre tine cam tot ce crezi tu că ai ascuns. E enervant când vezi prin reclame atitudinea aia arogantă de ”știm noi ce-ți trebuie”, dar ei chiar știu ce vrei. Nu ce îți trebuie, ci ce vrei.

5. …Eventual pe credit
De câte ori nu te-a agasat vreo reclamă la o bancă, de dimensiuni care te fac să crezi că șeful de campanie are nesiguranțe personale sub curea?
Autobuze foliate pe toată suprafața, bannere cât tirul, înșirate peste tot, supremația în procente peste spațiul publicitar aș paria că o au băncile. ”E atât de simplu. Aprobare în 1h. Fără adeverință de venit. ”. Asta mi s-a părut ceva mega-dubios, adică cum de banca renunță la o măsură de siguranță pentru ea însăși? Și apoi mi-am și răspuns, probabil că dobânda va compensa riscul băncii pentru a nu cere adeverința aia. Și omul se înhamă, că e simplu și ”doar cu buletinul”. Puii mei, chiar ai nevoie de plasma aia de 180 care îți ocupă tot peretele garsonierei, și din cauza căreia va trebui să deschizi geamul doar de 3 ori pe an? Chiar mori după mobila aia de bucătărie, în care vei găti cartofi pai și ouă cu ulei la 4 lei? Chiar ajungem să luăm creditele ca pe o hăinuță simpatică din mall, fiindcă…era acolo și ni s-a părut drăguță?

6. Pozitivitate extremistă => ignorarea aspectelor negative din viață
Tendința generală prin toată media (inclusiv social media) e că e bine să fii pozitiv și să zâmbești la orice. Pe lângă faptul că e un lucru stupid de făcut, riști să pari și bolnav psihic zâmbind non-stop, oriunde. E dovedit de cercetătorii britanici că orice om are și zile mai rele, și chiar ar avea dreptul să sufere în agonia sa. Lăsați omul trist să fie trist. Nu trebuie marginalizat, nici certat că e altfel decât armata veselă. P.s. Abia aștept să răbufnească o zână de-asta, de nervi. E hilar mereu. Ca atunci când femeia-înger Andreea Marin a spus că o doare în cur de ceva anume…neimportant. Amintește-ți ce zână inocentă era la show-ul ei de acum 300 de ani. Și apoi a zis că o doare în cur. Bahaha.

7. Alegerea căilor bătătorite, a lucrurilor ”călduțe”.
Ai auzit cel puțin o dată expresia de ”un loc călduț”, referindu-se la un job stabil, mai exact unul din care chiar și incompetent fiind, nu poți fi dat afară. Cam așa înțelegem noi călduțul.
Dresați să căutăm ce caută și alții – fericire, iubire, împlinire, familie, copii, viață frumoasă. Asta vor majoritatea, asta vrem și noi. Ferească naiba să ai alte obiective și alt drum, că te scuipă și te blestemă babele care n-au avut încotro în viața lor decât să se mărite la 20 și să facă și copii tot pe-acolo. Îndrăznește să fii altfel, și te pui cu universul

8. Respectarea modei în absolut orice – de la haine, tatuaje, vacanțe, brand-uri de electronice, până la tunsoarea pubiană, felurile de mâncare sau mobila din casă.
Aici zice de la sine totul. Menținerea unui consumerism continuu este evidentă. Fugi după un trend, faci eforturi financiare, iar când îl ajungi, ești cu o secundă înainte ca totul să se schimbe, și va trebui să mai iei încă ceva. Uită de vechiul obiect, nu mai valorează absolut nimic pentru statusul tău social, ba chiar vei fi luat în râs dacă încă îl afișezi. Am văzut evidența consumerismului atunci când am văzut două tendințe consecutive (în haine) ce nu puteau fi făcute prin transformare, ci doar prin cumpărare. Gen, întâi blugi tăiați deasupra gleznelor, apoi blugi lungi. Ca să-ți tai cool blugii, și apoi să disperi că nu-i poți face înapoi lungi ca să fii din nou trendy. Asta e, hai la Bershka, că au reduceri. Fuga după modă va fi mereu o luptă în pierdere pentru cumpărători, ca să nu mai zic că e o fugă idioată și superficială.

9. Magia – zodiile, pariurile sportive, biserica
Noi încă vrem bani mulți fără muncă, slăbit prin mâncat masiv și fără sport, soți cu bani care să ne întrețină să stăm cu burta în sus în casă. Că asta ni se pare nouă noroc. Câștig nemuncit, ba chiar câștig în ciuda piedicilor puse de noi înșine. Iar pentru a ridica șansele spre asemenea beneficii, ajutăm și noi cu ce putem. Ne agățăm de predicțiile de la horoscop, mai băgăm o păcănea, mai o rugăciune, poate-poate o ieși de undeva ceva. Noi încă râdem la iepurele scos pe joben. Ne place.

10. Iubirea necondiționată și nepusă niciodată la îndoială a oamenilor bisericii și a instituției în sine
Nouă ne e teamă de Dumnezeu, și prin urmare de orice om care reprezintă într-un fel sau altul acest concept. Preoți, dascăli, poate chiar și cocoșatul ce curăță lumânările din tăvile alea, și care e recompensat de biserică cu o jumate de pâine pe zi. Pe toți îi respectăm pios, dar când ni se pune în față vreo dovadă că biserica a făcut și/sau face ceva odios, întoarcem capul.
Parohiile interzic folosirea unor lumânări care sunt cumpărate din alte biserici decât cea în care te afli? Plouă.
Preoți care refuză să facă slujbă de înmormântare pe motiv că familia e prea săracă și nu poate da plocon? Plouă.
În fiecare oraș mare există cel puțin un centru ”cultural, familial” deținut de vreun preot sau de BOR, destinat de fapt petrecaniei și nunților, din profitul cărora statul nu miroase nici un leu? Plouă.
Firea aprobă milioane de euro monstruoasei catedrale cu un proiect de o imensitate ilogică, o adevărată gaură absorbantă de bani publici, apoi admite senin că nu sunt bani de restaurare a clădirilor cu risc seismic din capitală. Plouă? Plouă. Măcar nu e cutremur.
Te faci că plouă, schimbi subiectul, evident. Nu e frumos să vorbești desprea așa ceva.

11. Preocuparea (excesivă) pentru părerile altora față de noi
O înțeleg în contextele rurale, dar asta cred că e un excedent de-al nostru, pe care l-am târât după noi chiar și în orașe, nu am putut scăpa de el. Într-un loc unde te poți întâlni în toată viața ta cu maxim 100 de oameni, înțeleg că e mai complicat, plictiseala e mare, simplitatea oamenilor la fel, și oamenii ajung să se bârfească din lipsă de altceva. Dar de la oraș încolo, credeam că s-a înțeles că vecinilor nu le pasă de tine, decât dacă le inunzi vreo ceva sau le împuți scara. Frâna asta psihică de ”dar ce va crede X dacă…” e ceva ce mă depășește logic. Ai o familie, ai un grup de prieteni buni. Caută să nu-i rănești pe ăia prin ceea ce faci, și cam atât. Sau poate nici ăia, tu știi mai bine. Dar a te opri din ceva doar pentru falsa impresie că îi va păsa cuiva e o greșeală. Nimănui nu-i pasă mai departe de a-și scuipa părerea despre tine. Atât. Va uita, va trece la următoarea bârfă de mestecat. Oprește-te din a căuta să ai doar o imagine impecabilă. Să fii people pleaser înseamnă să te pierzi pe tine însuți.

12. Protecționism exagerat pentru anumite categorii sociale
Oameni cu copii, în principal. Fiindcă hei, e greu să faci sex. Ah, ai știut să faci sex? Poftim, asta e special pentru tine. Ieși din coada aia de ciudați care nu au produs mucoși.

13. Political correctness
Tot ce faci azi e neimportant. Important e să nu jicnești pe nimeni făcând ceea ce vrei tu să faci. Cam asta e ideea de bază a pc. Eviți orice expresie ce poate fi interpretată greșit. Și între timp, încercând să nu jicnești pe absolut nimeni, ai să mori tern și gri, fiindcă numai un astfel de om ar accepta să încerce așa ceva.

14. Frici și preocupări derizorii
La frici intră cutremurele, sfârșitul lumii, inundațiile, apocalipsa și naiba mai știe ce. Isterii generale despre lucruri complet necontrolabile de noi.
La preocupări ar fi chestii precum black friday, setea de știri despre pseudo-vedete, viralele de pe internet etc. Crezi că mai doare pe cineva despre ALS și chestia cu ice bucket? Nu. Exact.

And counting.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s