Ești rău

Ești atât de rău…

Ești o cifră. Frumos rotunjită, simplu de anticipat. Previzibilă ca dracu. Nu mai ai nimic de spus nou. Dai mesajul, și taci. Etern. Și nici măcar nu e nimeni atent la tine. Trebuie doar să ți se audă valoarea și atât. Fericit? Bifat obiective? Și dincolo de asta, ce mai e?

Alergi etern printre căsuțe bifabile. De la una la alta. Lupta ta simplă continuă. Chestii vechi mor și chestii noi apar. O fi o linie, o fi un cerc, numai tu poți ști.

Eu văd șiruri de biți, delirez. Și te compătimesc pentru normalitatea ta. Pentru încăpățânarea ta de a vrea să mori perfect și împlinit. Îmi este dor de ce erai înainte să fii robot.

Ești atât de simplu. Insultător de simplu. Plictisitor. Mai deschis ca o carte, mai între linii ca o mașină de pe autostradă. Mai gri decât blocurile comuniste.

Ești o mașină deterministă, un mecanism perfect funcțional și care respectă cartea tehnică. De-aia disper eu.

Nu e nimic mai rău decât să fii previzibil.

 

 

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s