Patrio-mort-ism

Mie mi-a murit patriotismul, asta dacă a existat vreodată. Mi s-a acrit cu fiecare zi tot mai tare de țara în care trăiesc, și mi se pare complet cretin și ilogic să fii patriot într-o țară care e la coada oricărei liste de bine, și fruntașă la orice listă de rău. Sigur, poate veni cineva să-mi zică că pentru asta există bulgarii, oamenii ăia pe care reușim oarecum să-i mai depășim prin topuri, dar cred că doar în mod aleatoriu, sau fiindcă o dau ei în bară cu stil. Refuz să cred că e fiindcă am făcut noi vreo ceva în privința aceea, punctual și hotărât. Planurile-s pentru fraieri. Sigur, putem și să ne satisfacem iubirea de țară arătând cu degetul, superiori, spre bulgari sau națiuni africane subdezvoltate. Dar eu nu servesc așa ceva.

Înțeleg mândria să fii german, austriac, englez, spaniol, japonez, hell, înțeleg și pe americani, așa proști-grămadă cum sunt, au și ei motivele lor de mândrie. Mândria are sens atunci când țara ta se remarcă prin ceva în peisajul ăsta planetar. Deși e ipocrit să-ți asumi ca fiind a ta o țară pentru care tu contribui doar o picătură, în timp ce ea e formată din milioane care muncesc, și meritul e al tuturor. Ești o picătură în ocean, și oceanul nu-i al tău. Asta dacă ești o picătură, că poți fi asistat social, copil sau pensionar.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s