Un an de București

E obiectivul la care toți moldovenii aspiră. Monumentul progresului, idealul tânărului român generic, asta în cazul în care nu-i deja plecat ”la Italia” sau prin alte țări mai profitabile. Eu îl rezolv peste 10 zile. Dar am să rotunjesc, ca să pot trage o linie legată de ce am observat în viața prin capitală.

  1. Oamenii-s exagerat de amabili și politicoși, până nu mai sunt. Toți își cer scuze în moduri creative, mereu cu ceva în plus, atunci când se încurcă sau se calcă pe bătături la propriu prin oraș. Ai zice că un simplu ”scuze” e de prost gust. Tot ce am auzit în spații publice printre străini se rezumă la: ”mii de scuze”, ”îmi pare nespus de rău”, ”îți mulțumesc, ești o drăguță”, ”te rog din suflet” etc. Ciudat pentru mine, prin Iași țărănimea se descurca decent cu ”scuze”/”mulțumesc”. În fine, asta nu-i mare chestie, bancul vine când se enervează vreunul. Acolo e distracția adevărată. Acolo își lasă jos toate amabilitățile și se spurcă într-un fel de îți vine să pleci acasă. Ferească domnu să intri în gura lor.
  2. Minim 30% din discuții sunt despre trafic și transport. E un oraș complicat, căci cumva dacă vrei să descrii un loc trebuie să folosești minim două propoziții. Și doar sunt mii de alte orașe în lume infinit mai mari decât Bucureștiul. Ceea ce mă face să cred că nu e tocmai complex, ci mai degrabă e plasat și construit alandala, la vrăjelă de-aia tipic românească de ”las’ bă că merge și-așa”, și asta îl face complicat de parcurs. Cât despre trafic, nu știu, șoferii par că își smulg părul din cap zilnic, iar în vreo zi specială gen deschiderea anului școlar/început de sezon de mers la mare/vreo sărbătoare ce implică ieșire din oraș, ai pus-o. Acolo e cu extra nervi. Am ”norocul” să depind momentan de transportul public, așa că traficul e pentru mine doar timp de umplut. Văd aproape zilnic câte o pupătură între mașini prin parcări și străzi înguste, claxoanele nu îmi mai sună de mult a ceva periculos ci mai mult a ceva natural, m-am obișnuit ca la cea mai mică picătură de apă ce curge din cer, Bucureștiul să se distrugă – tot ce ține de trafic, fie el mașini fie transport public, paralizează și geme de oameni, iar taxi-urile dispar ca prin magie. Lipsa de investiții pentru fluidizarea traficului și pentru îmbunătățirea transportului public au făcut un iad din deplasarea prin orașul ăsta. Eu folosesc cam în ordinea asta –  metroul, trotineta, ratb-ul și Uber ocazional. Partea cu Taxi vs. Uber e o altă discuție lungă, în care am să mă bag într-un post viitor, promit.
  3. Toți ciudații pe care-i văd în public mă imunizează. De la oameni care vorbesc singuri, la homeleși, la oameni scăpați parcă din carnavale braziliene, nimic nu mă mai surprinde. Mă ajută să văd asemenea lucruri fiindcă îmi antrenez moartea instinctului de a-i judeca, și de asemenea e ajutător să îți îmbrățișezi propria ciudățenie și să realizezi că ești și tu într-un fel ca ei. Până și oamenii normali sunt superbi. București e mai ”pe modă” decât orice am văzut până acum prin țară. Oamenii se îmbracă în procente mai mari trendy, femeile sunt mai aranjate, which makes sense. Ca idee generală – oamenii-s mai slabi, fumează mai mult, vorbesc mai elevat, cu cuvinte foarte pompoase și descrieri lungi, cu detalii precise, dar adesea bagă și dezacorduri sau alte greșeli, că doar snobismul is life. ”Decât”-ul e adevărat și nici nu-l văd să moară prea curând.
  4. Oricine vinde ceva. Trebuie să ai grijă să nu te împiedici de vânzătorii ambulanți de trotuar de pe la orice gură de metrou, și nu numai. Și dacă treci peste toți ăștia, mai adună încă pe atâția cerșetori, care nu vând nimic tangibil, dar nah, și mila e un produs. În weekend vezi și bătrâni vânzând lucruri pe trotuar, de obicei vechituri de-ale lor ciudate. Alteori văd țigani pe lângă metrou cu buchete de banane (cred furate) pe care le vând ceva mai ieftin, pe lângă piețe. Am pe un trotuar de lângă muncă un chioșc de-ăla de termopan cu o vânzătoare de flori, fix într-un punct de stat la semafor pentru pietoni. Din cauza ei, ne înghesuim în fiecare dimineață câte 50 de oameni la semafor, în timp ce ne privește ea șmecheră în containerul ăla al ei, despre care primăria nu are nicio durere. Mai sunt 3 alte tarabe de flori pe o rază de 10m, dar irelevant. Trebuie să ai grijă să nu calci vreun vânzător.
  5. Spațiul personal devine o glumă. Vânzătorii-s una, dar mai important decât ei sunt toți  ceilalți. Sunt peste tot. Pe bune, mare atenție în spații publice, chiar și la schimbarea greutății de pe un picior pe altul e posibil să lovești pe cineva. Chiar am pățit recent să schimb berea dintr-o mână în cealaltă, și în timp ce o lăsam în jos pe prima, am lovit o minionă peste freză în club. La început mă derutau oamenii care aproape se înfigeau în coastele mele în spații publice. Mi se părea o nesimțire, până am ajuns să înțeleg că nu e nimic rău intenționat. Oamenii doar sunt atât de obișnuiți să fie sufocați între ei, că nu-i mai deranjează. Deși dacă cineva le stă în cale, preferă să se frece/izbească de om (depinde de mood) și să-și ceară apoi scuze, decât să fie timizi și preventivi. Probabil chestia asta explică și traficul de căcat, dacă o transpui la șoferi.
  6. Banii și posibilitățile fac cam totul să merite. E o senzație incredibil de faină să vezi că apar evenimente de tot felul, la care (acum) poți ajunge, și-s cu oamenii ăia al căror fan ești. În fiecare lună am găsit ceva interesant de făcut, undeva fain de mers, și de asemenea oameni foarte tari. București e evident mai conectat cu restul lumii decât orice alt oraș românesc, asta nu e rocket science. E o senzație foarte faină să știu că am la dispoziție zboruri către oriunde, trupe locale și străine interesante, teatre, cinema-uri la alegere, festivaluri, conferințe și oportunități infinit mai multe decât aveam în Iași. Viața de noapte e super-diversă, ai acces la unele magazine care-s de găsit doar aici, la nivel de țară, și cum și banii vin mai mulți decât oriunde în țară, ai cum să mergi la toate astea de mai sus. Și ăsta e motivul pentru care merită să trăiești în București, mai ales cât ești tânăr.
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s