chiar pro

După prea multă pro-familia, pro-life și alte căcaturi auzite prea des în media, o să scriu un articol lung, urât, satanist, anticreștin și sper să adun ură multă cu el. Sunt pro avort. Nu pro-choice, ci pro avort. A se înțelege nuanța. Detaliem:

  1. S-au tot folosit ca exemple situațiile alea de viol, respectiv pericol medical pentru mamă și/sau copil pentru a discuta avortul în cadrul său general. Și dacă drepturile ar trebui să fie un pic altfel în aceste două situații. Mereu s-a găsit câte un pseudo-competent să arunce situațiile astea două ca pe niște ”game changers”, cu gândul că va răsturna lumea, când de fapt sunt băgate fix ca tertipuri. Da, sunt niște cazuri de excepție – în accepțiunea că sunt niște evenimente ce afectează intens emoțional femeia și apropiații. Sunt situații pe care nimeni nu și le dorește. Dar mare grijă la a nu fi folosite doar ca argument pro-avort, iar prin poarta asta să vrei de fapt să legalizezi toate avorturile, căci ar fi half ass-ing. Deci părerea mea de femeie – nu, nu ar trebui să fie o diferență în drepturi în cazuri de viol sau pericol medical. Avortul trebuie să fie legal, după libera alegere a femeii. Astfel, sunt acoperite și cazurile acestea două, căci femeia este liberă să meargă la o clinică specializată și să ceară procedura, decizie pe care nu trebuie să o justifice în fața nimănui. Prin aceste două situații-exemplu (care oricum sunt excepții statistice, nu majorități) s-au divizat oamenii în și  mai multe bucăți, fapt care mi-a dovedit cât de retarzi sunt unii. S-a ajuns la oameni care-s de acord cu avortul dacă periclitează sănătatea mamei/fătului, dar care nu acceptă să fie avortat un copil conceput în urma unui viol. Sau care cred invers. Sau oameni care au ajuns anti controalele medicale din timpul sarcinii, ca nu cumva să știi dacă sarcina are riscuri, și să naști la loteria umană un potențial copil cu probleme, chiar și genul cu șanse de moarte în câteva zile.
  2. Statul are interesele lui – cât mai mulți cetățeni. Pardon, contribuabili. De-aia îl și doare vizibil în cur de oamenii ăia care nu dau nimic înapoi statului în prezent – copii, elevi, pe-alocuri studenți, pensionari. Dacă n-ai taxe de dat, nu ești în câmpul muncii, nu poți fi militar sau n-ai drept de vot, o să observi foarte repede că nu contezi. Statul vrea contribuabili, și preferă compromisul ăsta de a crește natalitatea acum (cred ei), în speranța că acești copii de azi vor fi contribuabilii de peste câțiva ani. Preferabil sclavi, să nu ceară prea mult, să plătească taxele frumos și la timp, să nu mârâie la faptul că i se dau doar firmituri, să fie consumatori profesioniști și eventual să moară pentru țară ca soldați, sau la un 50 de ani, așa, ca să nu mai pupe pensie. Cred ei că vor crește natalitatea prin interzicere de avort, prin consemnare în constituție că ești familie doar dacă o arzi ”pula-n pizdă”? Cât de retard să fii să crezi asta? Cum să crezi că prin reguli și legi faci oamenii să își dorească ceva? Ce lege din lumea asta mă poate face să vreau un copil? Niciuna. Ce specie rară de idiot să fii să crezi că problemele de genul ”lipsă de X” se rezolvă prin interzicerea prin lege de a mai alege să nu ai X? Oamenii ăștia nici n-au auzit de prohibiție? Sau și mai aproape de noi…legile ceaușiste anti-avort? Coaie, de câte ori s-a interzis ceva în lumea asta referitor la alegeri de viață personală, problema nu s-a rezolvat. Ori s-a scumpit viciul, continuându-se prin medii sub lege și a devenit chiar și mai cool – în cazul prohibiției, ori a generat enorme riscuri medicale și chiar moarte în cazul avortului interzis, fiindcă ghici ce – femei care nu-și doresc copii există de când lumea, așa că s-au făcut tot felul de operații clandestine, fie improvizate acasă, fie cu șpăgi la medici. Statul are interesele lui, dar e retard în felul în care crede el că și le protejează. Anti etatistă aici. Dar nu m-aș răzvrăti complet împotriva formei ăsteia de organizare statală. Deși mă încurcă mai mereu și îl urăsc din ficați în fiecare zi, tot cred că dacă-mi dai 5 minute un pix și o foaie, îți scriu minim 10 metode de a crește în mod natural natalitatea, fără acrobații habotnice.
  3. Biserica are interesele ei, și cam merg mână-n mână cu ale statului, de-aia au și  ajuns să aibă prea multă putere în stat, că-s aliați în idei. Zic că merg mână-n mână fiindcă dorința de populație cât mai mare coincide și la instituția asta. Din mulți oameni ies mulți enoriași, care cumpără lumânări și vâră bancnote neimpozabile în buzunarele hainelor preoțești. Ba o mai fac și cu umilitate, că se pun în genunchi. Trecând peste specia retardă ce crede că-și cumpără mântuirea de la preot ca pe o haină din mall (”cash sau card?”), BOR e și mai puțin pretențioasă ca instituție, că ea cheamă spre ea și copii și pensionari. La oamenii ăștia statul strâmbă din nas, că doar sunt sugari de buget, dar bor îi primește cu drag în clădirile lor cu trepte încălzite, și în megalomanele lor construcții de miliarde de euro. Ce? Dumnezeu era cumva cu umilitatea și traiul simplu? Pfff, n-aaare cum…. Instituția asta mizerabilă e utilă adesea și ca tun de propagandă în ocaziile în care plebea e pusă să voteze diverse chestiuni politice. Și mai contribuie și la a ține oamenii cuminței, cum ziceam mai sus, să nu ”mârâie” sclavii.

Una peste alta, fiecare are câte un interes, ca instituție. Dacă interesele se nimeresc să coincidă sau să fie compatibile, e și mai ușor să controleze populația prin alianță. Dacă populația e și obedientă și mult prea rar reactivă, și mai ușor. Păcat că într-un stat democratic ce respectă drepturile omului și alegerile individului, biserica și statul ar trebui să fie două instituții cu funcții diferite, care să nu se intersecteze.

Pe mine biserica oricum nu mă încălzește cu nimic. E o instituție pur facultativă, în sensul că s-ar putea trăi fără ea, păstrând credințele oamenilor intacte. Dacă credință a existat și înainte de a o face în instituții, avem exemplul din trecut că se poate, fără balasturi risipitoare de bani.

Iar statul, nu zic să dispară, dar să mă mai scutească. În calitate de instituție care doar mi-a pus piedici, mi-a cerut  în mod obligatoriu bani fără să-mi zică prea clar pentru ce,  m-a luat la mișto atunci când i-am sesizat punctual câte o problemă, iar prin toți reprezentanții săi și ai instituțiilor sale a insistat să-mi explice cât de mult îl doare-n cur de problemele mele, îmi permit și eu să prezint o durere-n cur față de dorințele sale. Nu-mi doresc copii, și nu-mi voi dori în această viață. Iar statul român pe mine nu mă poate convinge cu absolut nimic că mă voi răzgândi. Îmi permit să anticipez că n-o să evolueze în bine atât de repede nivelul de trai mioritic, încât să îmi schimb părerea și să fiu încă în intervalul ăla de vârstă safe pentru a naște. Am 25,  aș putea alege la 30 să fie limita, sau la 40, chiar. În ambele cazuri, nu văd nimic bun. Cu oameni al-de cpf, telenoveliste cu care mă cert pe stradă fiindcă-s proaste și toarnă mai mulți plozi decât pot îngriji, și mai ales cu tabere întregi de oameni care-mi spun că știu ei mai bine decât mine dorințele mele reproductive, nu văd lumină bună dinspre viitor.

E o dorință pur personală să n-am copii, nu văd avantaje, văd doar posibile dezamăgiri, stres, probleme, încurcături. Am alte obiective, pentru care un copil ar fi piedică. Mă bucur un pic și pentru că dorința mea nu e ce-și dorește statul. Știu că nu-l simte statul așa, dar mi-aș dori să-l simtă ca pe un șut. Doar nu te așteptai să-mi pese de viitorul poporului mai mult decât de mine însămi, nu? Pentru mine, indivizii contează mai mult decât instituțiile.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s