Dimineață

Ajung la birou, las toate ca să cobor după o cafea. De la Alin, singurul loc demn de o cafea bună prin zona politehnicii. E prea devreme să muncesc, așa că mă duc primprejur de Apaca, să caut o bancă și să mai citesc. Plinuțe la ora asta, toți oamenii sunt la țigară, încep, logic, ziua cu o pauză – corporatiștii, confecționerii, femeile de serviciu, toți. Găsesc un loc. Vine lângă mine, în picioare, un grup de vreo 5 call center-iști. Încep povești, cum știu ei mai bine – țipând, deși-s la maximum 60 cm unul de altul. I-aș fi înjurat în gând pentru primitivismul lor. Râdeau ca niște maimuțe la lucruri mărunte, erau stridenți, aproape că m-au enervat. Dar mi-a trecut totul când unul din ei a povestit asta…

”Mă sună unu’, cică mai are 5 ore de trăit. Îi zic: și ce să fac eu, dom-le?, La care el: Păi dacă tot e să mai am 5 ore, am zis să vorbesc cu tine, că altfel nu mă bagă nimeni în seamă.

Damn. M-a răcit și încălzit complet. Amândouă, una după alta.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s