Cu moartea nu prea le știm

S-au trezit rapandulele irațonale că le e frică de moarte. Că deh, le era și mai de mult, dar au uitat. S-au luat cu reducerile la blec fraidei și Crăciunul, și chestii. Dar acum și-au amintit că moartea e nașpa și vor și să vocifereze despre asta. Ba mai mult, vor chiar să ceară lucruri unor firme, ca și cum chestii li se cuvin. Ca și cum firmele alea nu lucrează cu bani și profituri, și orice sună bine așa la prima mână, trebuie imediat pus în practică. Hai, săriți cu banu. Despre ce vorbesc? Iată durerea mea de cap de azi:

Petiție pentru Scuturi anti-suicid la metrou

Tare alarmiști am mai ajuns. Hai să descos prostia asta de petiție bucată cu bucată, să înțelegem de ce e o prostie.

  1. În urma nenumăratelor cazuri de suicid/accidente din stațiile de metrou ale capitalei și tentativei de omor și omor din stația Dristor …” – adică 2. Știu că în mintea noastră ACUM nu se află altceva decât crima psihopatei, deci ne gândim în mare doar la ce a făcut ea, nu la toate accidentele petrecute vreodată la metrou, de la începutul timpurilor. Asta înseamnă azi ”nenumărate”. Două. Două cazuri de tentativă de omor cu premeditare în tot anul. DOUĂ. Nenumărate? Două? Să înțeleg că nu știți să numărați până la 2? Și hai s-o tăiem și mai fin. Astea două recente cazuri de tentativă de omor și omor au fost la Costin Georgian și Dristor. Au în comun că-s făcute de aceeași nebună. Diferența – una e tentativă, una e reușită. Suicidul și accidentele intră în cu totul altă categorie. De ce? Fiindcă suicidul e ceva ce își face individul singur, nu ca în cazul recent, cu psihopata. Iar accidentele înseamnă ceva fără premeditare, din nou, nu e cazul cu psihopata, există dovezi. Accidente apar foaaarte rar, iar de suicid…stau în București de vreun an jumate, am auzit de 2, maximum 3 pe toată perioada. De obicei nu le iese, ajung doar răniți grav și enervează restul călătorilor, că au trenurile întârzieri. Despre bolnavii ăia cărora li se mai face rău și leșină, n-are rost să zic. De obicei se face câte un cerc panicard de maimuțoi, filmându-i cu mobilele. Alea nu-s accidente. Medicii ajung mereu să-i ajute, mai devreme sau mai târziu. Acolo doar e instinctul prost de panică al omului, care strică lucrurile, nu e vorba de vreun accident. Deci evenimente deosebite apar foarte rar la metrou. E destul de nesemnificativ, dacă o reduci la ce e de fapt. Două evenimente mai deosebite pe an, la metrou, e chiar ok ca medie. Hai să nu umflăm dimensiunile unei catastrofe doar fiindcă suntem un pic mai aproape de ea temporal. Probabilitățile contează. Oricum o să uităm de ucigașa aia peste două zile. Va apărea vreun salam la reducere sau un aifon nou și aia va fi. Să folosești cuvântul ”nenumărate”, abia asta e tentativă de manipulare proastă. Sincer, e cinic și urât ce am să zic, dar o problemă muult mai frecventă pe la metrou sunt cerșetorii de exemplu, decât oamenii care mor prin stații. N-are rost să ne dăm cu curul de pământ de morții metrourilor, câtă vreme majoritatea dintre noi doar ne enervăm că întârzie trenurile, dacă apare vreo problemă legată de suicide, accidente sau omoruri.
  2. Petiția asta vrea scuturi anti-suicid. AHHAHAHAHHA. Du-te și spune-le asta locuitorilor din Drumu Taberei, cărora de 15+ ani li se promite metrou, să vezi ce părere au despre o investiție în scuturi anti-suicid. Spune-i că vrei scuturi unei firme care tot ce a reușit într-un an de zile a fost să prelungească o magistrală cu două stații, dar să scumpească constant biletele și abonamentele. Obligă tu Metrorex să facă noi investiții, în situația în care ea nu investește nici în problemele existente ACUM, apăi să-i aduci probleme noi pe masă. Metrourile încă n-au încălzire pentru iarnă sau AC pentru vară, sunt de-a dreptul asfixiate de oameni de două ori pe zi la orele de mers la muncă, respectiv întors acasă. Hai să nu fim foarte răi, a investit și compania asta în ceva – Metrorex a știut mereu să investească în salariile angajaților, orice grevă metrorex s-a sfârșit îmbietor cu îndeplinirea tuturor cerințelor sindicatului, că doar nah, când ai subvenții de la stat, dai cu altfel de mână. Iar pentru noi, anul ăsta au făcut o investiție grandioasă în schimbarea sistemului de taxare. Adică au schimbat toate porțile din toate stațiile, cu unele mai metalice și care citesc invers cardurile, de unde și perioada aia cu glumele și confuzia publică despre introducerea săgeții invers. Deci ne-a făcut ceva schimbare. Era imperios necesară? Nu. Era crucială în prevenirea vreunei probleme? Nu. A eficientizat în vreun fel traficul? Nu, că mereu va apărea câte un amețit obișnuit cu vechiul sistem, și va încetini tot. Plus că noile porți au timp mai mare de trecere per om, dacă aduni milisecundele toate, de la cât stă să citească cardul (mai mult ca cele vechi) până trece omul (mai mult, că ușile de sticlă sunt mai departe de cititor decât intrările vechi), plus că văd că mai nimeni nu s-a prins de: când ăla din față a băgat cardul, poarta îți dă un semn roșu, ca și cum n-ai putea trece până nu trece ăla din față. Dar șmecheria e că poți măcar introduce cardul chiar și pe lumina aia roșie, mai scutești un pic din timp, se face citirea cardului tău cât timp intră pe poartă cel din față. Dar toți se sperie la lumini roșii, și uite așa pierdem vreo minim două secunde per om, că toți așteaptă becul verde ca s-o vâre. Mă rog, probabil avea vreun nepot o firmă bună de contracte pe așa ceva. A fost o sumă grasă, era păcat să nu fie ceva spălătură de bani. Pe scurt, investiții care nu prea ajută cu nimic plebea. Compania doar se ajută pe sine. E aproape cute să crezi că ți-ar lua cineva din Metrorex în serios o asemenea petiție.
  3. Citez: ”Dacă nu este posibil din cauze financiare montarea scuturilor, atunci montarea unor senzori în dreptul stațiilor pentru a opri curentul și metroul în tunel când detectează mișcare de pe peron în direcția zonei de rulare a trenului.” Aha, deci să oprim trenurile în tunele, să blocăm călătorii pe oriunde apare ideea /senzația /impresia că cineva s-ar putea să se gândească la a face un pas spre peron. Ăștia de au scris petiția ori trăiesc în basme, ori clar undeva unde n-au metrou. Altfel nu-mi explic cum de n-au nici cel mai mic habar că fix așa așteaptă lumea metroul în orice stație. Coboară niște scări sau cu un lift, apoi, MARE ATENȚIE, FAC PAȘI SPRE PERON. Da? Se mișcă de pe peron în direcția zonei de rulare a trenului, cum ziceți voi. Deci mai clar, în orice secundă la o stație de metrou din București, e cineva care face un pas spre margine, ca să aștepte trenul. Așadar, hai să paralizăm complet trenurile, sau să meargă în șuturi, din frâne în frâne. Uite o idee și mai ieftin de implementat. Interzicem mișcarea în timp ce aștepți metroul. Amendă dacă te miști.
  4. Citez : ”Dorim montarea mai multor camere de supraveghere performante cu rezoluție mare pentru identificarea cât mai ușoară a persoanelor periculoase ce atentează la bunurile si viața călătorilor.” Sunt deja camere și/sau oglinzi la orice peron, fix pentru ca conductorii să evite necazuri. Ne mai scutim și noi de investiții inutile? Doar pentru rarele cazuri izolate de idioți care fac idioțenii pe acolo, tre să ne lăsăm noi toți filmați? Lasă că-i ok și așa, oricum am senzația că în era asta, în orice moment te filmează cineva cu telefonul, fie intenționat, fie ești doar prin fundalul a ceva mai interesant pentru el/ea. Și la chestii cu adevărat tragice, se știe că se adună toți la filmat, ca la moaște. Deci avem de unde face rost de dovezi, dacă e nevoie. Hai să o lăsăm mai moale cu camerele.
  5. After all, de ce vă credeți așa de importanți încât să vă răstiți la Metrorex? De ce vă credeți atât de importanți unii, încât să cereți altora pe fb să șteargă pozele alea explicite în care se vede un om prins sub metrou, pe motiv că unii din voi sunteți părinți, aveți copii sensibili sau (insert_any_other_bullshit_here). Băi, frica voastră de moarte e fix treaba voastră, și a nimănui altcuiva. Felul în care privești tu moartea, ghici ce, nu e treaba nimănui. Dacă ți-e frică de ea, mult noroc, treaba ta. Dacă nu, la fel, treaba ta. Să-mi spui tu mie să fac/să nu fac ceva anume pentru că tu simți cutare lucru legat de asta, mă doare-n cot. Nu înțeleg de ce ne tot ascundem de a vorbi sau măcar menționa moartea în discuții publice, dar cu toții o să murim. Știu că publicitarii, media, afacerile în general nu vor să-ți amintești asta, că un om meditativ nu cumpără chestii. Doar un om care vrea fericire cumpără chestii. Sigur, putem să ne păcălim, să ne distragem singuri de la idee, să evităm subiectul, dar tot o să murim. Dacă unii nu vor încă să accepte asta, problema lor. Dar nu o să aibă grijă nimeni de sentimentele lor. Cel puțin, nu eu. Cu cât țipi mai tare că vrei măsurile X și Y ca să eviți o foarte puțin probabilă moarte, cu atât îți arăți eșecul în a înțelege moartea, și frica de ea.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s