Cum să iei o muncă atât de bine structurată încât să fie făcută de un singur om, și s-o ciopârțești în 3 bucăți, ca să lucreze la ea 3 oameni diferiți în același timp? Numai un obsedat de multitasking și de teamwork ar putea face sado-masochismul ăsta. Vreo minte bolnavă de corporatism, vreo suferindă de sindromul ăla demn de milă al ”procesului mai presus de rezultat”. E dureros, e păcat. S-au închistat de tot mințile în lumea asta a software-ului. E nebunie curată cu conceptele astea – perfect idioate, dar și perfect adoptate de toată lumea ca și cum sunt naturale, nici nu există să le dispuți. Multi-tasking. Suprema idioțenie în mintea mea, e un concept care nu mai lipsește din cerințele nimănui care vrea să-ți ofere un job. Zici cuvântul ăsta și toată lumea automat zâmbește, admiră, adulează.

O minte constant îmâpărțită în 16 produce mult mai puțin din toate cele 16 obiective, decât dacă ai lăsa 16 oameni să lucreze fiecare la treaba lui. Schimbarea de context e costisitoare pentru mintea noastră, atât ca stres, cât și ca timp pierdut aiurea doar pe adaptarea de la un lucru la altul (aprox. 15 minute ca să te acomodezi cu un nou scop de lucru). Dar hei, scopul…ce mai e și scopul, cui îi pasă…”Scopul” sună a ceva atât de îndepărtat și greu de imaginat, încât nu mai bine ne concentrăm noi pe ce (și mai ales CUM) avem de muncit AICI și ACUM? Trăiască URGENȚA, moarte IMPORTANȚEI.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s